Acord Rusia Ukraina privind Flota din Marea Neagra

Kramerica Inc.

Informations

• Publié par: relu
• Publié le: 13 septembre 2012
• Nombre de lectures: 17
• Langue: Romanian

Extrait

CONSIDERAŢII PRIVIND ACORDUL REFERITOR LA FLOTA MĂRII NEGRE ÎNCHEIAT ÎNTRE RUSIA ŞI UCRAINA

Comandor HÂLDAN ROMULUS Anul 1992 a marcat sfârşitul Uniunii Sovietice şi naşterea republicilor independente care astăzi, după 13 ani, parcă nici nu au fost împreună, fiecare consolidându-şi şi continuând să-şi consolideze o identitate proprie. Rusia a renunţat la dominaţia tip “frate mai mare” şi a trecut la o dominaţie mult mai periculoasă: dominaţia economiei binevoitoare. Aceasta nu înseamnă altceva decât o metodă simplă, sălbatică şi eficientă prin care celor ce nu au putere economică li se oferă ajutor ieftin şi, chipurile, dezinteresat dar după o perioadă în care se crează dependenţă faţă de economia dominantă, se începe înăsprirea condiţiilor de colaborare. Ţările respective, în acest timp, ratează oportunităţi reale şi fără să îşi dea seama, economia lor devine un satelit al economiei dominante care din binevoitoare devine autoritară şi agresivă. În această perioadă se înscria şi relaţia Rusia – Ucraina în perioda post U.R.S.S., unde Rusia, sub masca generozităţii, a păstrat privilegii importante în Ucraina, între acestea detaşându-se net prevederile acordului referitor la Flota Mării Negre. Practic cele trei mari litigii ruso-ucrainene au fost: -transferal armamentului nuclear din Ucraina în Rusia;  -statutul Crimeii; -posesia asupra Flotei Mării Negre.

1

Problematica Mării Negre a fost dezbătută timp de cinci ani de zile şi s-a finalizat prin acordul semnat pe 28 mai 1997 de către primul ministru al Ucrainei, Pavlo Lazarenko şi de către primul ministru al Rusiei, Victor Cernomîrdin. Pentru a putea trage concluziile necesare, să ne reamintim principalele prevederi ale acordului: - flota a fost împărţită în mod egal, cu specificaţia că Rusia să poată cumpăra o parte dintre cele mai moderne nave care urmau să revină Ucrainei; - Rusia a închiriat facilităţi portuare, atât în portul Sevastopol cât şi în alte porturi din Crimea, pe o perioadă de 20 de ani, cu o chirie de 97,75 milioane de dolari pe an. Totodată, Rusia urma să crediteze Ucraina cu 526 milioane dolari, în schimbul folosirii unei părţi din flota acesteia, la care se adaugau 200 milioane de dolari pentru transferul din Ucraina al arsenalului nuclear. Aceste plăţi vor reduce, în fapt, debitul Ucrainei către Rusia, de peste 3 miliarde dolari (în special datorat furnizării gazului metan de către GAZPROM); - Crimea şi oraşul Sevastopol sunt, în mod legitim, teritoriu suveran al Ucrainei După cum se observă cu uşurinţă, Ucraina nu a avut puterea economică care să îi permită să-şi pastreze jumatatea de flotă ba, mai mult, a fost nevoită să închirieze Rusiei şi facilităţi portuare militare. Pe de altă parte, trebuie să reamintim un fapt istoric şi anume acela că Crimea, care era populată cu mulţi etnici ruşi, a fost, de fapt, facută cadou Ucrainei de către Nikita Hruşciov în anul 1954 pentru a marca ce-a de-a 300-a aniversare a unirii Ucrainei cu Rusia.

2

Perioada tensionată de după destrămarea Uniunii Sovietice a evoluat din ce în ce mai mult spre un conflict, mai ales după ce, în aprilie 1992, când Leonid Kravciuk a anunţat înfiinţarea Marinei Ucrainene şi bazarea acesteia în Crimea, Boris Yelţîn a ordonat Flotei Mării Negre să ridice noul pavilion de luptă al Marinei Ruse – steagul Sfântului Andrei 1  ceea ce a făcut ca preşedintele comisiei parlamentare de politică externă a Ucrainei (care era şi membru al echipei trimisă la Sevastopol să preia Flota, Dmitri Pavlicenko, să declare: “ Dacă privim acest lucru din punct de vedere formal, ordinal lui Elţîn pune Ucraina în situaţie de război cu Rusia. Flota este proprietatea Ucrainei 2 . Tensiunea a fost depăşită deoarece preşedinţii celor două ţări au hotărât să deschidă noi discuţii. Primele convorbiri au avut loc în perioada 29-30 aprilie 1992 la Odessa şi, la propunerea delegaţiei ruse, s-a acceptat un moratoriu care, în fapt, nu era privit cu încredere de către nici una dintre părţi. Neîncredea a planat tot timpul astfel că, două luni mai târziu, pe 23 iunie, a început negocierea unui nou accord în oraşul Dagomîş dar, din cauza a două incidente, acordul a eşuat. Primul incident s-a produs la începutul lunii iulie 1992 când Guvernul Ucrainei a anunţat că 97% din ofiţerii Flotei Mării Negre au depus jurământul de credinţă faţă de Ucraina. Adevărul este că Ucraina a mărit substanţial soldele ofiţerilor şi o parte dintre ofiţeri au acceptat să intre în Marina Ucraineană. Aceşti ofiţeri erau fie ucraineni, fie aveau unul dintre părinţi ucrainean, fie erau căsătoriţi cu ucrainence sau erau originari din alte foste republici sovietice în afară de Ucraina sau Rusia dar în mod cert procentul de 97% era profound exagerat deoarece majoritatea ofiţerilor erau ruşi sau profound loiali ruşilor.

3

Trebuie arătat că, la această dată, numai în Sevastopol erau mii de marinari şi ofiţeri ruşi, la care se adăugau familiile acestora, estimările oscilând între 47.000 şi 70.000 de personae de origine rusă. 3 Revenind la primul incident trebuie să menţionăm că, urmare a stării de spirit induse, marinarii ucraineni au ocupat Comenduirea Garnizoanei Flotei Mării Negre din Sevastopol dar, pe 14 iulie, marinarii ruşi au „recucerit” garnizoana, din ordinul expres al amiralului Igor Kasatonov. Al doilea incident a avut loc pe 21 iulie când o fregată a ridicat la catarg steagul Ucrainei şi a părăsit gruparea de nave (în cadrul căreia executa exerciţii în largul coastei de vest a peninsulei Crimea) şi s-a îndreptat către portul Odessa. 4 Guvernul ucrainean a anunţat că echipajul a acţionat conform propriei voinţe iar autorităţile locale din Odessa au anunţat că fregata este sub protecţia lor. 5  Amiralul rus Kasatonov a acuzat Ucraina de piraterie dar fregata nu s-a mai întors niciodată în cadrul Flotei Mării Negre. Negocierile au continuat în Sevastopol şi de la propunerea Rusiei de partaj 80% - 20% s-a ajuns la o nouă ofertă de 60% - 40%. Pentru prima dată Ucraina acceptă idea ca, în baza unui acord, flota rusă să staţioneze pe teritoriul Ucrainei. Următorul acord a fost semnat pe 3 august 1992 de către Boris Yelţîn şi Leonid Kravciuk şi, în principal, consta în următoarele: - “Flota Mării Negre, în mod explicit, va fi scoasă de sub comanda militară a C.S.I. şi plasată sub controlul comun al Ucrainei şi Rusiei. Cele două guverne urmau să aibă autoritate egală asupra numirii şi destituirii ofiţerilor din fruntea flotei; - Perioada de control întrunit se va încheia după o perioadă de trei ani, după care se va realize unu nou acord care viza divizarea finală a flotei

4

(acest acord – din 3 august – nu prevedea în mod précis cum va fi divizată flota) ; - Jurămintele de fidelitate faţă de Ucraina, impuse de către guvernul acestei ţări marinarilor ruşi, au fost anulate în mod oficial” 6   După semnarea acestui acord nimic nu părea să mai tulbure liniştea şi viaţa părea să fi intrat în normal. Dar nu a fost aşa deoarece stările de tensiune au continuat să se deruleze, prima fiind generată de solicitarea ucrainenilor, în septembrie, de înlocuire a amiralului Kasatonov. În anul următor, Parlamentul Rusiei, în sesiune întrunită, a votat cu 166 voturi pentru şi zero voturi contra declaraţia că Sevastopolul este parte a Federaţiei Ruse iar reacţia preşedintelui Boris Elţîn a fost de dezacord faţă de această declaraţie, lui alăturându-i-se şi ministrul de externe. Ucraina şi-a exprimat dezaprobarea faţă de declaraţia Parlamentului Rusiei şi în acest moment a intrat în scenă şi S.U.A. care, prin ambasadorul său la Kiev a declarat că “Sevastopolul este o parte integrantă a Ucrainei” Situaţia s-a perpetuat până în toamna anului 1993 fără nici un semn de îmbunătăţire a relaţiilor ruso-ucrainene ba, mai mult, apar divergenţe şi între preşedintele Kravciuk şi ministrul apărării Konstantin Morozov care reprezenta aripa dură ce solicita ca partea rusă a flotei să părăsească teritoriul Ucrainei. Aceste probleme au fost catalizate de un nou incident, produs în primăvara anului 1994, cunoscut sub numele de “incidentul Odessa.” O navă de cercetări rusească, pe timpul unei nopţi, a părăsit portul ucrainean Odessa având la bord echipament de navigaţie şi alte echipamente de marină, în valoare de 10 milioane de dolari. Considerând acest fapt ca un act de piraterie, navele ucrainene au încercat să reţină nava rusă dar nu au reuşit. În dimineaţa următoare, un comando ucrainean a ocupat o bază de

5

mentenanţă de lângă Odessa şi a arestat trei ofiţeri care fuseseră implicaţi în incidentul cu nava rusă. Ca răspuns ruşii au alertat trei baze din Crimea şi au trimis vedete rapide de debarcare care să scoată din Odessa personalul rus şi familiile acestuia. Între timp, Marina Ucraineană a pus Baza Navală Odessa şi unitatea de nave de patrulare fluviale sub comanda sa. Datorită conducerii politice a celor două state care au acţionat raţional, fără emoţionalitate, situaţia ce părea expozivă s-a calmat. Pe 12 aprilie 1994, la Ministerul Apărării al Ucrainei începe altă rundă de negocieri care, în fapt, continuau discuţiile privitoare la problematica partajării flotei, Rusia arătându-şi dorinţa de a deţine 80-85% din Flota Mării Negre în schimbul acordării unor compensaţii Ucrainei. Această rundă de convorbiri se soldează cu un nou acord care lămureşte două probleme importante: -Flota rusă va fi bazată în portul Sevastopol; - Flota ucraineană va fi bazată în alte două porturi din Crimeeea 7 Rusia însă refuză să semneze acest acord aşteptând desfăşurarea alegerilor prezidenţiale din Ucraina şi se pare că a ştiut foarte bine de ce face acest lucru. La alegerile prezidenţiale din vara anului 1994 a fost ales preşedinte al Ucrainei, Leonid Kuchma, un rus originar din estul Ucrainei care, odată înstalat, a făcut apel la normalizarea relaţiilor cu Rusia. 8 Se părea că problema flotei se va rezolva rapid şi chiar şi problema anexării Crimeii de către Rusia se părea că are sorţi de izbândă dar nu a fost .aşa  În data de 18 octombrie 1994, după o obişnuită rundă de convorbiri, ministrul de externe ucrainean Boris Tarasiuk a declarat că toate acordurile şi protocoalele anterioare nu corespund intereselor Ucrainei. Totul a evoluat în aşa fel încât pe data de 21 aprilie 1995 Ucraina a lansat ideea unui arbitraj

6

internaţional, propunând chiar şi un arbitru (acesta fiind S.U.A. care şi-a manifestat disponibilitatea pentru acest lucru). Rusia nu a acceptat acest arbitraj internaţional şi mai ales cu implicarea S.U.A. care, de fapt, nu numai că sprijinea politic Ucraina dar o sprijinea şi economic. La începutul lunii iunie 1995, la hotelul Radisson-Lazurnaia din staţiunea Soci, a avut loc întâlnirea dintre Boris Elţîn şi Leonid Kuchma, la finalul căreia s-au convenit următoarele: - Rusia va primi 81,7% din navele Flotei Mării Negre (prin cumpărarea de la Ucraina a diferenţei de la 50% în sus), adică 388 nave din totalul de 525; - Ucraina va primi 18,3% din numărul de nave (prin vânzarea către Rusia a diferenţei până la 50%), adică 137 de nave din toatalul de 525; - Rusia va continua să folosească Baza Navală Sevastopol în schimbul unei chirii anuale ce urma să fie convertită în furnizarea de energie electrică şi de bunuri. Acest acord a dat naştere la multe reacţii, mai ales din partea Uniunii Ofiţerilor din Ucraina care îl acuzau pe Leonid Kuchma că a devenit vasalul Moscovei dar aceste controverse s-au atenuat încetul cu încetul şi până la sfârşitul anului şi în primele zece luni ale anului 1996 nu s-a mai făcut caz de acest acord, cu excepţia ieşirilor naţionaliste ale generalului Lebed care susţinea că Sevastopolul a fost şi va rămâne întotdeauna al Rusiei. După această perioadă de relativă acalmie a urmat întâlnirea celor doi

preşedinţi la Barvikha, lângă Moscova, pe data de 24 octombrie 1996.

Această întâlnire nu a adus nimic nou ci doar a reafirmat prevederile

acordului precedent dar a făcut posibil ca, pe 28 mai 1997, primii miniştri ai

7

Rusiei şi Ucrainei să semneze acordul final (numit în diferite documente

„tratat”, „înţelegere”, „pact”) care, pe lângă partiţia navelor, mai prevedea şi

următoarele:

-Rusia va folosi pentru 20 de ani patru din băile portului Sevastopol 

cu posibilitatea de reînoire a contractului pe perioade de câte cinci ani;

- Ucraina va folosi o singură baie, Streleţkaia, iar baia Yujnaia va fi

demilitarizată;

-În plus, Flota Rusă va putea folosi facilităţi în locaţiile: Feodosia, 

Yalta, Kacea, Batliman, Cernomorsk, Ordzonikidze, Koktebel, Pişceana

Balka, Hvardiisk, Priberejne, pe cap Ilia şi cap Chauda, pe dealurile Opuk şi

Diurmen, precum şi două locaţii în afara Crimeii: Henicevsk şi Mikolaiv,

toate aceste locaţii fiind materializate în 4.500 de clădiri şi 18.000 hectare;

- Rusia nu va menţine în baze mai mult de 25.000 militari, 123 de

transportoare blindate, 110 tancuri, 92 avioane şi 72 elicoptere 9

Important faţă de toate cele enumerate este faptul că acest acord a consfinţit faptul că Peninsula Crimea este parte a Ucrainei. După ratificarea acordului a urmat o perioadă de linişte relativă care, începând cu anul 2004, în preajma alegerilor prezidenţiale din Ucraina, a fost întreruptă de tot felul de reabordări a problemei, uneori cu accente foarte vehemente. La un moment dat chiar s-a pus problema retragerii Flotei Ucrainene din Sevastopol şi bazarea acesteia în nord-vestul Crimeii, în Baza

8

Navală Donuzlav, deoarece în Baia Streleţkaia navele ucrainene sunt foarte aglomerate. 10 Apar şi primele reacţii oficiale la adresa acordului, relevantă fiind cea a comandantului Marinei Ucrainene, amiralul Ihor Kniaz, care într-un interviu din luna august 2004 spunea: „Mutarea Flotei Ucrainene din Sevastopol nu a fost, nu este şi nu va fi planificată” 11  şi continua „Forţele Navale Ucrainene sunt bazate în Sevastopol pe teritoriul Ucrainei, pe când Flota Rusă a Mării Negre este bazată aici în baza unui acord de închiriere derivat din acordul de partajare a Flotei Sovietice a Mării Negre. Noi suntem acasă.Ei sunt oaspeţi. Deci cine va fi primul care pleacă?” 12 Pe de altă parte, în august 2003, ministrul apărării al Rusiei, Serghei Ivanov, afirma faptul că Rusia nu a planificat mutarea Flotei Ruse din Sevastopol dar există un plan de construire a unei noi Baze Navale pe teritoriul rus, la Novorosiisk. 13  De fapt este vorba de două baze care, conform declaraţiei comandantului Marinei Ruse, amiralul Kuroiedov, vor fi gata până în 2017, când expiră acordul cu Ucraina. 14  La această dată, Baza Novorosiisk găzduieşte o brigadă de pază de coastă, unităţi de infanterie marină şi câteva escadrile de aviaţie.

Disputele există există şi sunt destul de aprinse de ambele părţi. Pe de- o parte unii politicienii ruşi   afirmă că Flota Mării Negre trebuie să asigure hegemonia Rusiei în Mediterana şi că Sevastopolul este de drept al Rusiei iar pe de altă parte, unii politicieni ucraineni consideră Flota Mării Negre ca un fel de „coloană a cincea”  şi propun ca să se dezvolte o bază militară americană în Crimea. 15 Mai mult, Ucraina a promovat în anul 2000, „Legea Ucraineană privitoare la Procedurile de Acces şi Condiţiile de Prezenţă ale Forţelor

9

Armate ale Statelor Străine pe Teritoriul Ucrainei” , lege care prevede faptul că navele de luptă şi unităţile militare ale statelor care nu recunosc independenţa Ucrainei şi integritatea teritorială a acesteia, pur şi simplu nu sunt primite pe teritoriul acestei ţări. 16 Este evident că această lege se adresează Rusiei şi că, de fapt, are în vedere posibilitatea denunţării acordului din anul 1997 dacă evoluţia geopolitică a zonei va facilita acest lucru. Deocamdată este numai o năzuinţă deoarece Ucraina nu îşi poate permite atitudini radicale faţă de Rusia. Un exemplu elocvent este cel al incidentului din 25 martie 2005, când nava de desant rusească Nicolai Filcenkov a intrat în apele teritoriale ale Ucrainei, în apropierea portului Feodosia din Crimea, fără să ceară permisiunea, şi a început să desanteze personal şi tehnică pentru executarea unui exerciţiu naval în zona dealului Opuk. În total, 142 de infanterişti marini şi 28 piese de tehnică din Batalionul 382 Infanterie Marină au fost debarcate pe teritoriul Ucrainei. 17  Deşi nava, tehnica şi personalul au fost scoase până la urmă de pe teritoriul Ucrainei, acţiunea în sine are conotaţii multiple, între care şi faptul că Ucraina încă nu îşi poate permite o atitudine hotărâtă în faţa Rusiei. Trebuie să avem în vedere şi ceea ce îşi propun ruşii iar decalraţiile oficiale nu sunt prea liniştitoare. De exemplu, ministrul de externe al Rusiei declara recent că: „Principala noastră bază maritimă a fost şi va continua să fie Sevastopol.” 18 Ce se va întâmpla - viitorul ne va da răspunsul.

CONCLUZII: - Acordul ruso-ucrainean reprezintă un exemplu tipic al dominaţiei economice.Ucraina a trebuit să accepte condiţiile acordului din raţiuni strict economice;

01

- Rusia va face presiuni economice şi politice faţă de Ucraina pentru prelungirea acordului (de fapt este prevăzută clauza reînoirii tratatului pe termene de cinci ani) şi va întârzia cât va putea retragerea forţelor din Crimea; - Majoritatea rusofonă din Crimea şi în special din Sevastopol va avea un rol important la momentul 2017, putând da naştere la tensiuni sociale ce pot crea multe probleme Ucrainei; - Flota Mării Negre (rusă) va rămâne principala forţă navală din Marea Neagră şi va avea un rol important în toate ecuaţiile geopolitice şi geostrategice ale zonei; - Pe termen scurt şi mediu, Ucraina nu poate fi considerată o forţă navală (majoritatea navelor militare ucrainene au probleme tehnice şi multe dintre ele efectiv figurează numai în statistici, fară a se desprinde de la cheu); - Plecarea Flotei Mării Negre din Crimea va produce un puternic declin economic al zonei. Sevastopolul, de exemplu, este o bază navală ce funcţionează de sute de ani şi trăieşte pe baza acestui statut; - Dorinţa Ucrainei de a accede la N.A.T.O. şi U.E. se va lovi, probabil, şi de condiţionarea rezolvării problemei flotei, la care se adaugă şi problemele în litigiu cu ţările vecine. Noua doctrină maritimă a Federaţiei Ruse nu lasă nici-o umbră de îndoială a faptului că Rusia nu inteţionează să-şi abandoneze interesele din zonă, nici să le diminueze ci, din contră, să le amplifice şi să le nuanţeze. 19 Viitorul ne va face martorii unor noi reluări ale problemei şi să sperăm că acestea nu vor avea forme acute sau chiar violente. O nouă problemă s-a profilat la orizont - delimitarea spaţiilor maritime în Marea Neagră - dar acesta este un alt subiect, care necesită o altă

11